Obezitatea este o problemă globală, care implică strategii pe termen lung pentru a asigura prevenţia şi managementul eficient al acestei boli cronice. Managementul obezităţii include 4 strategii cheie: prevenirea creşterii în greutate, promovarea menţinerii greutăţii, managementul comorbidităţilor asociate obezităţii şi promovarea pierderii în greutate. Foarte importantă este consilierea şi supravegherea acestor etape de către specialistul în nutriţie.

Obezitatea este o afecţiune cronică ce prezintă cauze multiple (factori genetici, comportamentali şi de mediu) şi o rată globala în creştere, ceea ce necesită implementarea unor strategii terapeutice intensive şi complexe (tratament medicamentos sub supraveghere medicală, asociat cu un regim alimentar hipocaloric şi practicarea în mod regulat de activităţi fizice). Incidenţa crescută a obezităţii este evidenţiată de rapoartele OMS, conform cărora: mai mult de o treime din adulţi şi peste 17% din tineri sunt obezi. România ocupa locul trei în Europa în ceea ce priveşte obezitatea infantilă şi rapoartele Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Infecţioase, potrivit cărora un sfert din populaţia României este obeză.

Aspecte fiziopatologice:

Obezitatea este consecinţa dezechilibrului energetic al organismului, datorat aportului alimentar ridicat (alimente cu valoare calorică mare) şi consumului energetic scăzut (sedentarism, metabolism bazal redus), indicele de masă corporală (IMC) depăşind valoarea de 30kg/m2.

Cauzele obezităţii sunt multiple şi constau în:

• stilul de viaţă nesănătos, caracterizat printr-o dietă neechilibrată (aport excesiv de alimente bogate în grăsimi, carbohidraţi) şi absenţa unei activităţi fizice practicate în mod regulat;
• tulburări de nutriţie datorate unor psihopatologii (tulburări de comportament, deprimare psihică);
• medicamente: glucocorticosteroizii administraţi sistemic, timp îndelungat şi în doze mari; antidepresive triciclice; antiepileptice; antipsihotice; antidiabetice orale de tip sulfoniluree şi tiazolidindione etc.
• tulburări metabolice;
• disfuncţii hormonale;
• factori genetici.

Obezitatea este o stare cu un potenţial patologic ridicat, care generează multiple complicaţii, speranţa de viaţă fiind redusă semnificativ:

– Boli cardiovasculare (HTA, cardiopatie ischemică): obezitatea este un factor de risc independent pentru mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare la bărbaţi şi măreste riscul apariţiei bolilor cardiovasculare la femei.

– Cancer: O serie de studii au evidenţiat o corelaţie pozitivă între excesul de greutate şi incidenţa cancerului. Creşte riscul de cancer endometrial, ovarian, cervical, de sân pentru femeile obeze şi riscul de cancer de prostată pentru bărbaţii obezi.

– Diabet zaharat de tip 2: Un studiu realizat pe o perioadă de 14 ani pe femei cu vârsta cuprinsă între 30-35 de ani a concluzionat că femeile obeze prezintă un risc de 40 de ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 comparativ cu femeile cu IMC ≤25kg/m2. Riscul apariţiei diabetului zaharat de tip 2 creşte direct proporţional cu IMC şi invers proporţional cu scăderea în greutate.

– Afecţiuni respiratorii: pacienţii obezi cu IMC ≥30kg/m2 prezintă un risc cu 10% mai mare de a dezvolta apnee în somn, 65-75% dintre cazurile cu apnee obstructivă în somn fiind reprezentate de persoanele obeze. Într-un studiu realizat pe persoane obeze cu IMC ≥40 kg/m2, frecvenţa apariţiei apneei în somn a fost de 77%.

– Tulburări endocrine: insulinorezistenţa, scăderea nivelului de progesteron la femei, scăderea nivelului de testosteron la bărbaţi, creşterea nivelului de cortizol etc.

– Tulburări metabolice: dislipidemii, sindromul X / sindromul metabolic – definit prin toleranţa scăzuta la glucoză, HTA, dislipidemie, obezitate şi hiperinsulinemie.

– Guta, boala artrozică etc.

Aspecte terapeutice ale obezităţii:

Abordarea eficientă a obezităţii presupune consilierea de către specialistul în nutriţie, având în vedere numeroasele efecte adverse, preţul ridicat şi acţiunea moderată a medicamentelor antiobezitate administrate pe termen lung asupra scăderii în greutate. Abuzul de medicamente diuretice sau laxative pentru a induce pierderea în greutate este contraindicat, deoarece produce dezechilibre hidro-electrolitice.

Etapele Managementului Obezităţii

• Prevenirea creşterii în greutate.
• Promovarea menţinerii greutăţii.
• Managementul comorbidităţilor asociate obezităţii.
• Promovarea scăderii în greutate.

Se disting următoarele metode antiobezitate:

Masuri ne-farmacologice (modificarea stilului de viaţă), aceasta constând într-o dieta hipocalorică şi practicarea de activităţi consumatoare de energie (aproximativ 3 ore de efort fizic pe săptămână).

Intervenţiile chirurgicale (chirurgia bariatrică), care reduc volumul gastric, au rezultate spectaculoase dar un grad ridicat de risc. Acestor intervenţii li se asociază mereu schimbarea regimului de viaţă.

Stabilirea planului cu toate măsurile terapeutice necesare combaterii obezităţii se face ţinând cont de mai multi factori, printre care gradul de obezitate, prezenţa adipozităţii abdominale şi a factorilor de comorbiditate (diabetul zaharat, hipertensiunea şi dislipidemii etc) precum şi înţelegerea faptului că greutatea corporală este rezultatul echilibrului între aportul caloric prin alimente şi consumul energetic prin diversele tipuri de activitate.