Crioterapia foloseşte temperatura scăzută a azotului lichid (-196° C) sau a zăpezii carbonice (-79°C) pentru a altera, în faza iniţială, legătura dintre celulele pielii şi pentru a le distruge, într-un stadiu ulterior, conducând la apariţia de spaţii între straturile cutanate. Avantajul utilizării acestei metode îl reprezintă faptul că este ieftină, nu necesită aparatură complicată, durează doar câteva secunde şi, cel mai important, nu lasă cicatrici! Restul metodelor (electrocauterizarea, chiuretarea) pot cauza cicatrici.

Ce putem trata prin criocauterizare

• Angioame (puncte roşii de la nivelul toracelui sau spatelui, cauzate de soare).
• Anumite forme incipiente de cancer al pielii – mai ales la persoanele în vârstă care au şi alte afecţiuni, ce nu permit intervenţia chirurgicală.
• Exfolierea unui strat superficial de piele cu atenuarea cicatricilor post-acnee (masajul cu zăpadă carbonică).
• Keratoze solare sau keratoze seboreice, care pot cauza cancer al pielii, dacă nu sunt tratate.
• Negi (verucile vulgare). Cei mai mulţi dispar în totalitate după cel mult 2-3 şedinţe. Negii sunt proeminenţe rugoase, aspre, deseori întâlnite la nivelul palmelor sau tălpilor, unde produc dureri la utilizarea mâinilor sau la păşit.

După tratament, deseori se formează la locul aplicării crioterapiei vezicule (băşici) pline cu lichid, care se desprind odată cu leziunea patologică de deasupra, pielea refăcându-şi în câteva zile aspectul iniţial.

Dezavantajele metodei sunt legate de o oarecare senzaţie neplăcută la nivelul leziunii, urmată de o senzaţie de mâncărime sau jenă locală, care se remite de obicei în câteva ore. Sunt extrem de rare cazurile când rămân pete depigmentate sau cicatrici superficiale. În majoritatea cazurilor nu rămân cicatrici (semne).